Managementul timpului
Incapacitatea angajaţilor de a-şi controla propriul timp este unul dintre cele mai întâlnite motive ale performanţelor scăzute, însă puţini manageri conştientizează acest aspect. În accepţiunea comună, managementul timpului se reflectă în termene respectate, în planificarea eficientă a timpului de lucru şi personal şi în delegarea sarcinilor.
Pare simplu; în realitate nu am cunoscut încă omul care să declare că cele 24 de ore zilnice îi ajung să-şi facă treaba la serviciu, să petreacă timp suficient cu cei dragi sau să-şi cultive pasiunile şi să se odihnească suficient. Fiecare bucaţică tăiată din timpul personal sau profesional generează frustrări, nemulţumiri care, asemeni unui cerc vicios, ne afectează întreaga existenţă. Timpul este, de fapt, ochiul diavolului!
Există o veste bună: abilităţile de time management sunt… abilităţi. Aşadar, ele se educă, se dezvoltă, neexistând “aleşi” ai sorţii capabili să le dobândească. Vestea mai puţin bună este aceea că ele depind totuşi de nişte atribute căpătate de indivizi pe cale genetică, de exemplu de anumite procese psihice cognitive (gândire şi memorie în special).
To do list
Reţete minune despre cum să fiţi un bun manager al timpului găsiţi la tot pasul. To do list, o relaţie responsabilă cu timpul, delegarea, tăierea de pe listă a sarcinilor neimportante, dar acaparatoare, mai puţin răsfăţ, mai multă muncă, bla bla bla. Adaptarea lor este, însă, esenţială. De exemplu, să facem o listă de priorităţi! Dar care ne sunt, de fapt, priorităţile?
Timpul nu este elastic, percepţia lui este însă foarte relativă. Momentele de satisfacţie fac cât zilele de trudă, momentele de fericire cât ceasurile de necaz. Managementul timpului este de fapt o chestiune de disciplină, de ordine în gândire şi în viaţa personală şi profesională. A gândi scenele vieţii ca fiind distincte, a putea pune în aşteptare prietenii şi familia la serviciu, precum şi serviciul atunci când suntem deja în spaţiul nostru intim, sunt abilităţi ce vin la pachet cu experienţa de viaţă şi profesională. Priorităţile, cele zilnice, mărunte şi numeroase, rezultă din priorităţile setate de noi în mod realist, clar şi flexibil, în diverse cicluri ale vieţii: uneori primează cariera, alteori viaţa familie, etc.
Dacă la nivel personal pare destul de dificil, la nivel organizaţional lucrurile sunt aparent mai simple. Se începe de la exemplul personal, propagat descendent (de la top management spre middle şi low). Ştiu că pare incredibil, însă nu poţi cere unor oameni să-şi planifice eficient timpul, când tu ca manager îl risipeşti mai ceva decât se prăpădesc banii publici autohtoni. Se continuă apoi cu un sistem eficient de management al sarcinilor. Atât “urgent”, cât şi “necesar”, sunt adjective care suportă grade de comparaţie.
Nu în ultimul rând, în faza de recrutare şi selecţie trebuie să se ţină cont de abilităţile de time management ale candidaţilor. Întrebări, precum “Cum îţi organizezi timpul zilnic?”, “Ţi s-a întâmplat să depăşeşti un termen limită? De ce? Ce ai face să nu se mai întâmple?” şi diverse alte întrebări situaţionale sau comportamentale pot dezvălui abilităţile sau incapacitatea de a planifica în mod eficient timpul de lucru.
Time management ca abilitate
Aşa cum spuneam, aceste abilităţi pot fi dezvoltate. Dacă la nivel personal, cu ajutorul unei sesiuni de coaching ne putem afla şi conduce priorităţile, la nivel organizaţional se pot organiza sesiuni de training interne sau externalizate. Este însă esenţial ca aceste programe să fie adaptate atât nevoilor individuale, cât şi nevoilor companiei, fluxurilor de comunicare, modului de organizare în general.
Poate cea mai bună constatare despre time managementul îi aparţine unui personaj al autorului american John Dos Passos: “Amânarea este hoţul timpului”.
Parerea ta conteaza:
(0/5, 0 voturi)